Acasă Ortodoxie Arhimandritul Cleopa Ilie, o candelă aprinsă în întuneric; de Ieromonahul Cosma, m-rea...

Arhimandritul Cleopa Ilie, o candelă aprinsă în întuneric; de Ieromonahul Cosma, m-rea Sihăstria

12
0


  Părintele Cleopa s-a născut la data de 10 aprilie 1912 în comuna Suliţa, judeţul Botoşani, într-o familie cu 10 copii, el fiind al cincilea copil al lui Alexandru şi Ana Ilie. Se pare că strămoşii părintelui Cleopa ar fi fost oieri, originari din Siliştea Sibiului, care, datorită persecuţiilor religioase de la sfârşitul secolului al XVII-lea, au trecut Carpaţii stabilindu-se în Moldova[1]. În familie a primit o aleasă educaţie creştinească, fapt ce i-a marcat pozitiv întreaga existenţă. De momentele copilăriei, de părinţii, fraţii, obiceiurile satului moldovenesc şi de modul cum a fost crescut în satul natal îşi va aduce aminte cu recunoştinţă toată viaţa.

 A urmat ciclul şcolii primare în sat, evidenţiindu-se printr-o minte ageră şi mare dragoste pentru carte. Încă din fragedă copilărie îl cunoaşte pe Schimonahul Paisie Olaru din Schitul Cozancea, de la care a deprins primele nevoinţe monahale.

 Intrarea în viaţa monahală

 La numai 17 ani, în data de 12 decembrie 1929, a fost închinoviat la Schitul Sihăstria, fiind primit aici de Protos. Ioanichie Moroi, care îl va şi călugări la 2 august 1937. La Sihăstria Părintele Cleopa a mai avut doi fraţi, mai mari ca el, pe monahul Gherasim şi fratele Vasile, care însă au murit de tineri. În primii ani de viaţă monahală a făcut ascultare la stâna mănăstirii. Atunci, pe când mergea cu oile prin pădurile din jurul mănăstirii, l-a întâlnit pe pustnicul Ioan, fost arhiereu-vicar la Kiev, refugiat din Rusia sovietică datorită persecuţiei bolşevice. Acest arhiereu cu viaţă sfântă i-a descoperit fratelui Constantin, viitorul Părinte Cleopa, multe taine ce s-au împlinit toate la vremea lor.

 În anul 1942 părintele Cleopa primeşte ascultarea de locţiitor de egumen, iar după trecerea la cele veşnice a stareţului său Ioanichie Moroi, în anul 1944, este ales egumen al schitului. În această calitate restaurează schitul, care trecuse în ultimii ani prin mai multe greutăţi, şi reorganizează viaţa monahală. Datorită strădaniilor lui, în anul 1947 schitul a fost ridicat la rang de mănăstire. 

 Începutul persecuţiei

 Regimul comunist, instalat la putere prin fraudarea alegerilor din 1946 şi în urma abdicării regelui în 30 decembrie 1947, a început să controleze despotic întreaga viaţă politică, economică şi culturală a ţării. Au început epurările, au fost înlăturate în mod brutal personalităţi marcante din diferite domenii de activitate, care nu acceptau compromisul şi delaţiunea. În acest sens, începând din anul 1948, pentru Părintele Cleopa, începe un greu supliciu, care va dura până în 1989, la căderea regimului ateu. În anul 1948, pe când avea 36 de ani, va fi anchetat prima dată în beciurile securităţii de la Târgu Neamţ[2]. Acest fapt a avut loc în ziua de 21 mai, când se pomenesc Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. În predica de la Sfânta Liturghie părintele făcuse o afirmaţie care a deranjat regimul, ceea ce a determinat ridicarea şi anchetarea lui. La puţin timp după eliberare va fi sfătuit de către un om cu frică de Dumnezeu, care făcea parte din structurile regimului, să se retragă într-un oarecare loc, până se vor linişti lucrurile. În acest sens, o notă informativă menţionează: În ziua de 23 noiembrie discutând cu călugărul Ioachim Spătarul despre Ilie Cleopa, a spus că a plecat din mănăstire, căci a fost anunţat de la miliţie (căci şi acolo sunt oameni credincioşi) că-l va aresta şi deci să se facă dispărut (sic). Nu mi-a spus de unde are această informaţie sau este o presupunere personală[3].

 Stareţ la mănăstirea Slatina

 În 1949 Patriarhul Justinian îl trimite pe Părintele Cleopa, cu un grup de 27 călugări din Sihăstria, la Mănăstirea Slatina, pentru a reorganiza viaţa monahală de acolo. La Mănăstirea Slatina el reuşeşte într-un timp extrem de scurt să adune un mare număr de călugări tineri, unii cu studii superioare, şi să organizeze o viaţă de obşte model. Aceste realizări ale Părintelui Cleopa, personalitatea puternică şi prestigiul de care se bucura în rândul credincioşilor au atras asupră-i persecuţii din partea regimului comunist. Începând cu plecarea din Mănăstirea Sihăstria, în 1949, Părintele Cleopa va trece prin foarte multe încercări.

 Într-o sinteză a notelor informative, care face referinţă la începutul anilor 50, se menţionează: „Susnumitul s-a călugărit din anul 1937, a fost preoţit în 1945. Înainte de a fi stareţul Mănăstirii Slatina a fost stareţ la Sihăstria. În trecut nu este cunoscut să fi făcut vreo politică, iar în prezent nu s-a încadrat în nicio organizaţie politică. Susnumitul este un element duşmănos al regimului şi permanent se manifestă ostil la adresa guvernului şi regimului democrat popular. Astfel a fost semnalat de inf. Galina că în cursul lunii septembrie 1950 a spus că securitatea a vrut să-i ridice o icoană făcătoare de minuni, dar că plecând de la ei, motorul s-a oprit mereu şi ofiţerii securităţii s-au rugat în genunchi să ia icoana înapoi în mănăstire, iar el a trimis copii mici şi curaţi să facă această acţiune. Apoi a afirmat că o parte din oamenii securităţii s-au convertit iar ceilalţi nu mai îndrăznesc să se apropie de mănăstire.

 În ziua de 29 iulie 1950, aflându-se în comuna Rădăşeni, raionul Fălticeni, ar fi spus că el este mare predicator şi vin la el mii de cetăţeni pentru a-i asculta predica, care durează două-trei ore. Apoi a afirmat că el este în legătură cu Patriarhia şi că a mers împreună cu patriarhul la o mănăstire de maici de lângă Tecuci, unde stareţa acelei mănăstirii a avut nişte vedenii. Tot cu această ocazie, în legătură cu colectivizarea agriculturii, a spus că preoţii de mir nu trebuie să facă nimic în această privinţă, că preoţii nu trebuie să vorbească decât despre Hristos”[4].

 Regimul comunist a încercat să-l folosească pe Părintele Cleopa, în timp ce era stareţ la Slatina, deoarece se bucura de o mare popularitate în faţa credincioşilor. Comuniştii au făcut presiuni asupra lui ca să-i convingă pe ţărani să-şi dea pământurile la colectiv şi să le inoculeze ideile ,,democratice populare”. Aceste intenţii ale regimului reies din următorul fragment: „El (Pr. Cleopa), a fost chemat să vorbească la o audiţie cinematografică de către plasa PRM Mălini, raionul Fălticeni, dar el le-a răspuns că nu vorbeşte decât în biserică şi chiar toată conducerea Uniunii Sovietice şi a RPR daca ar avea nevoie de el, să vină şi să stea de vorbă cu el la mănăstire” (dosar 235183, f. 142)[5]. Într-o altă notă se spune că Pr. Cleopa ar fi zis: El nu vorbeşte decât în biserică şi chiar dacă Stalin sau Petru Groza ar avea nevoie de el atunci ar trebui să vină la mănăstire să stea de vorbă.

 Că Părintele a fost consecvent în convingerile sale iar poporul dreptcredincios i-a fost alături, se arăta în următoarea informaţie: „În ziua de 13 noiembrie 1950 a spus că lumea a început să aibă frică de Dumnezeu şi că vin mai mulţi la mănăstire, unde dau bani şi pomelnice, ca să nu le ia pământul la colectiv, iar el îi încurajează şi le spune că Bunul Dumnezeu are grijă să-i ferească să nu le ia pământul (comuniştii) la colectiv. În ziua de 7 decembrie 1950, a spus că pace nu va fi deoarece lumea îşi pierde credinţa, că el oriunde ar fi nu-i (este) frică de moarte şi nici de închisoare, că are pe Hristos cu el”[6].

 În acelaşi context se vorbeşte într-o fişă de observaţii la dosarul personal al Părintelui Cleopa: „În ziua de 1 iunie 1951, într-o discuţie, a spus că el nu mai predică în biserică deoarece i s-a interzis, afară de trapeză, unde i s-a îngăduit să vorbească. Fiind plecat la Bucureşti a fost solicitat să vorbească la mai multe biserici, căci acolo nu îi este interzis a vorbi. A vorbit la bisericile Antim, Sf. Dumitru, Patriarhie, Sf. Ecaterina iar la întoarcere a vorbit la o biserică din Ploieşti şi la mănăstirea de maici Vladimireşti din Tecuci”[7].

 Pustnic împreună cu Părintele Arsenie

 Din cauza deselor intimidări şi a ingerinţelor securităţii în viaţă monahală de la Slatina, care a culminat în anul 1953 cu o anchetă la sediul Securităţii din Fălticeni, Părintele Cleopa va fi nevoit să se retragă din stăreţia Mănăstirii Slatina şi să fugă pentru a două oară în munţi, de astă dată împreună cu Părintele Arsenie Papacioc. În acea anchetă, Părintele Cleopa a fost bătut şi ţinut timp îndelungat nedormit în lumina unor reflectoare puternice, pentru a-şi pierde memoria. I s-a reproşat de către anchetatorul evreu: Dumneata sabotezi economia naţională şi spui ca azi este Gheorghe şi mâine Vasile şi este sărbătoare, iar oamenii pun ţapina jos şi nu mai lucrează[8]. În perioada 1952-1954 Părintele a stat retras în Munţii Stânişoarei, apoi este readus la conducerea mănăstirii, prin iniţiativa Patriarhului Justinian care, în perioada 1954-55, îl trimite, împreună cu alţi clerici, prin satele din Bucovina pentru a face misiune şi a lămuri oamenii dezorientaţi şi tulburaţi de problema schimbării calendarului. Cum părintele, punând înainte de toate mântuirea sufletului său, nu făcea decât cele ce i se păreau drepte după Dumnezeu şi nicidecum după gânduri sau rânduieli omeneşti, a făcut această ascultare convins fiind că trebuie să mergem după hotărârea Bisericii în problema calendarului.

 În anul 1956, din cauza urmăririi de către securitate, revine la Mănăstirea Sihăstria şi încearcă să ducă o viaţă cât mai simplă şi tăcută, fără a ieşi în evidenţă cu ceva. În acel an, Mitropolitul Sebastian al Moldovei a trimis un alt grup de călugări de la Sihăstria la Putna, pentru reorganizarea vieţii monahale[9]. Părintele Cleopa se implică şi în această acţiune de reorganizare a Mănăstirii Putna, însoţind pentru câteva luni noua obşte de monahi strămutaţi la Putna. El revine în Sihăstria şi rămâne până în octombrie 1959 când, prin la decretul 410/ 1959, este silit să ia din nou calea codrului.

 Părintele rătăceşte prin pădurile din munţii Neamţului până în toamna anului 1964, trăind prin bordeie în pământ, comunicând cu un număr foarte restrâns de fii duhovniceşti, călugări şi mireni. În această perioadă a ţinut legătura cu Părintele Varsanufie Lipan, din Pipirig, ucenic apropiat, scos şi el din mănăstire prin decretul 410.

 Revine la Sihăstria

 Revine în obştea mănăstirii în 1964, atunci când, timid şi tacit, au început să revină în mănăstire acei călugări care nu se încurcaseră cu ispitele lumii. Una din notele informative precizează referitor la reîntoarcerea părintelui în obştea Sihăstriei: „În ziua de 22 noiembrie 1964 mi-a spus (informatorul) că la 21 noiembrie a.c. a fost în Sihăstria cu unele treburi şi a văzut pe Ilie Cleopa oficiind slujba religioasă împreună cu Partenie Buşcu şi alţi călugări şi că predica a fost ţinută de Ioanichie Bălan. A vorbit apoi cu Cleopa Ilie puţin şi a rămas că va mai merge pe acolo. Am întrebat pe Mitrofan Băltuţă cum şi unde ar fi putut sta Ilie Cleopa atâta timp fără să ştie nimeni. La aceasta Mitrofan B. mi-a spus că a avut oameni de încredere la care a stat. Nişte călugări care au fost vieţuitori la Schitul Tarcău, care depinde de Mănăstirea Bistriţa şi anume Casian şi Ianuarie, care l-au aprovizionat cu miere de albine şi cu alte lucruri. La ei ar fi stat o vreme (nu mi-a spus locul). Un om care face var, un oarecare Ion Amariei, era intermediar, ducând alimente la casa (bordeiul) unde era tăinuit Ilie Cleopa”[10].

 Despre modul cum Părinte Cleopa a revenit la Mănăstirea Sihăstria, în anul 1964, după ce timp de cinci ani a pribegit prin munţi, se arată şi într-o notă informativă din data de 15 octombrie 1964. ,,Sursa (Dumitrescu Gh.) informează: La 4 octombrie stareţul Dionisie Velea a spus că la Sihăstria a apărut Ilie Cleopa, care ar fi stat fugar la un fost călugăr din Pipirig şi că Mitropolitul Iustin nici nu a vrut să audă de primirea lui (în mănăstire), dar că Departamentul Cultelor i-ar fi îngăduit acest lucru… În ziua de 13 noiembrie am spus directorului seminarului, Vasile Ignătescu, că am auzit că Pr. Cleopa a venit în mănăstire. La aceasta el a răspuns că a auzit despre Pr. Cleopa de la credincioşii din Vânători şi că Mitropolitul nu a vrut să-l primească, spunând să se ducă acolo unde a stat până acum ascuns…[11]”.

 Din 1964 Părintele rămâne în Sihăstria, ducând o viaţă călugărească smerită, împărţindu-şi timpul între slujbele bisericii şi chilie, între rugăciune, studiu şi călăuzirea sufletească a fiilor duhovniceşti monahi şi mireni, dar va rămâne sub observaţia organelor de securitate.

 În anul 1971, când stareţul Shăstriei, Caliopie Apetri, a fost înlăturat de la conducerea Mănăstirii Sihăstria şi înlocuit cu Protos. Loghin Pop, adus de la Mănăstirea Neamţ, susţinut de regim, securitatea trimite în mănăstire 10 maşini cu agenţi, care să intervină dacă părinţii din Sihăstria vor manifesta opoziţie faţă de noul stareţ, impus de autorităţi. Este un moment monitorizat intens de securitate, în ale cărei note informative avem dovada permanentei supravegheri a Părintelui Cleopa. Astfel, într-una din notele din arhiva securităţi am găsit următoarea informaţie: „Referitor la numitul Cleopa, sursa (informatorul Neagu) informează: Deşi nu se prea împacă cu schimbările ce au avut loc în cadrul mănăstirii din toate punctele de vedere, în ultimul timp, a început să se mai potolească în sensul că nu mai boicotează că în mănăstire se mănâncă carne, că s-a instalat telefon, televizor şi altele. În ce priveşte predicile, a fost atenţionat de stareţul mănăstirii să predice ceea ce se cuvine, fără a mai răstălmăci şi exemplifica în fel şi chip pildele şi alte citate din Evanghelie. Pentru a nu mai predica de fiecare dată, cu ocazia slujbelor s-a reglementat serviciul la biserică prin rotaţie cu toţi preoţii. Totuşi nu a renunţat definitiv la concepţiile lui mistice şi continuă să întreţină relaţii cu fosta conducere a mănăstirii, Ioanichie Bălan, Caliopie Apetri şi alţii. Până în prezent nu are ieşiri mai deosebite”[12].

 Poziţia mistică şi duşmănoasă faţă de Partid

 Din anul 1973, din raţiuni care până în prezent nu sunt pe deplin elucidate, asupra Părintelui Cleopa încep iarăşi presiuni ale organelor securităţii. De fapt, de la sfârşitul anului 1972, odată cu scoaterea din stăreţie a Protos. Loghin Pop, se încearcă compromiterea Părintelui Cleopa în faţa călugărilor şi a credincioşilor sau racolarea ca informator. Încercarea eşuează şi este pus sub atenta supraveghere a unor informatori, i se montează în chilie dispozitive de ascultare a convorbirilor şi i se propune plecarea în Canada, ca misionar. Aceste realităţi sunt consemnate de către o notă sinteză, din data de 23. 02. 1973: „Despre numitul Ilie Constantin – … Din 1959 până în 1964 a stat fugar pentru atitudinea lui mistică şi duşmănoasă. În 1964 revine la Mănăstirea Sihăstria unde se află în prezent. Din toate datele ce le deţinem, rezultă că se menţine pe aceeaşi poziţie, adică mistică şi duşmănoasă – fiind împotriva cuceririlor ştiinţifice şi tehnice, a culturalizării maselor prin radio şi televiziune. A scris multe materiale de propagandă mistică. De enoriaşii din partea locului este cunoscut ca un făcător de minuni – ca cel mai bun duhovnic. Se bucură de mare popularitate, cu influenţă multă atât în rândul călugărilor cât şi a cetăţenilor care au auzit de el, chiar din diferite localităţi din ţară. În jurul său polarizează o serie de elemente cunoscute cu trecut politic – foşti legionari, condamnaţi mistici cum ar fi: Gheorghiţă din Târgul Neamţ, Cârbuleţ Gheorghe din Pângăraţi, Ioanichie Bălan, Caliopie Apetri şi mulţi alţii. Întreţine relaţii cu diferite elemente din ţară şi din străinătate. A desfăşurat activitate duşmănoasă împreună cu Braga Roman, fugit în SUA, Nil Dorobanţu şi alţii. Ioanichie Bălan şi Gheorghiţă sunt urmăriţi prin D.U.I., pentru activitate duşmănoasă.

 Pentru prevenirea unor acţiuni duşmănoase organizate, aşa cum s-a prevăzut în planul de măsuri întocmit în acţiunea BARBU propunem a se întreprinde următoarele măsuri:

 Cunoaşterea şi contactarea lui Cleopa Ilie sub pretextul că anterior s-au mai făcut unele discuţii cu el de către Tov. Col. Popescu şi despre plecarea lui în Canada – a refuzat. Discuţiile vor fi purtate de Tov. Col. Toma şi (mr.) Trofin V. în ziua de 27. 02. 1973. În raport de comportarea lui în discuţii se va hotărî fie compromiterea lui în faţa călugărilor şi credincioşilor, fie contactarea lui în continuare în vederea atragerii la colaborare.  Se vor lua măsuri ca, cu ocazia contactării care se va face la chilia lui, să se introducă mijloace speciale mobile pentru a controla comentariile ce le face în urma discuţiilor purtate cu el. Prin colaboratorul DAN se va organiza o discuţie cu Cleopa după retragerea organelor noastre pentru a stabili modul cum reacţionează. Tot prin colaboratorul DAN se va amenaja o cameră de unde să se facă înregistrarea şi sub pretext că rămâne pentru recreere un cunoscut de al nostru să rămână 4-5 zile (cineva) la mănăstire pentru înregistrare. Se va introduce şi colaboratorului DAN mijloace speciale (de ascultare) pentru a-l verifica.  Prin colaboratorul DAN se va stabili comportarea lui în mijlocul călugărilor, persoanele de care este vizitat, trimiţându-se în această perioadă la el şi informatorul PETRESCU şi MARCU. În raport de datele ce se vor obţine se vor întreprinde noi măsuri”[13](Semnează: Mr. Trofin V). Ca urmare a măsurilor de mai sus, în data de 16 martie 1973, organele de securitate făceau următorul bilanţ: În urma întreprinderii măsurilor de mai sus au rezultat următoarele:

 Cu ocazia discuţiilor purtate cu el de Col. Toma a rezultat că nu se pretează la recrutare (racolare), iar cele discutate i-au fost aduse la cunoştinţă şi stareţului – ceea ce denotă că nu poate fi atras la colaborare. A recunoscut faptul că are cunoştinţă despre lucrările lui Barbu[14], că întreţine relaţii cu diferiţi cetăţeni străini cât şi cu Gheorghiţă din Tg. Neamţ, care este urmărit prin D.U.I., fost legionar. S-a încercat introducerea mijloacelor mobile de ascultare, însă nu au fost introduse nefiind condiţii de ascultare. Discuţiile purtate de colaboratorul DAN cu cel în cauză au avut loc la chilia lui Cleopa, unde i-a confiat tot ce s-a discutat. În aceeaşi zi a fost vizitat şi de informatorul PETRESCU – însă a evitat a purta discuţii cu acesta afirmând: Fugi că e securitatea la mine. Introducându-se mijloacele speciale şi la stăreţie pentru a stabili şi alte aspecte – nu au rezultat probleme deosebite. Faţă de această situaţie se impun noi măsuri:

 Cleopa va fi lucrat în continuare prin D.U.I. Să se stabilească dacă desfăşoară activitate duşmănoasă organizată şi dacă este de natură legionară. Formele şi metodele pe care le foloseşte. Identificarea şi verificarea elementelor ce polarizează în jurul său. Pentru stabilirea celor de mai sus se impune:

 – Prin colaboratorul DAN şi informatorul MARCU, ambii din Mănăstirea Sihăstria, se va stabili pe cât posibil, cine sunt persoanele care îl vizitează mai des sau care îi solicită diferite servicii religioase.

 – Dacă în predicile ce le ţine în Biserică caută să atingă politica statului nostru.

 – Care este comportarea lui faţă de Dumitru Constantin – călugăr, fost legionar şi condamnat şi faţă de Clement Hotnogu, fost condamnat pentru deţinere ilegală de armament, ambii din Mănăstirea Sihăstria.

 Ce discuţii poartă despre preocupările lui Barbu cât şi despre Gheorghiţă. Termen 20.07.1973; Semnează: Mr. Trofin V”[15].

 Aşa cum s-a amintit deja, în anii ’70 i s-a propus Părintelui Cleopa să plece în Canada ca misionar, însă nu a acceptat să-şi părăsească mănăstirea de metanie şi ţara. Datorită presiunilor de tot felul la care era supus din partea organelor de securitate, pe la sfârşitul anilor şaptezeci, a intenţionat să se retragă la Muntele Athos. Dar, din rânduiala lui Dumnezeu, cu sfatul părintelui Iustin Popovici[16] şi prin intervenţia autorităţilor bisericeşti, nu şi-a împlinit acest gând. Va merge totuşi în pelerinaj la Muntele Athos şi la Ierusalim, dar va rămâne cu dorul după Athos, unde, spunea el, a avut doi unchi călugări. În anii următori, până la evenimentele din 1989, s-a bucurat de o oarecare linişte din partea securităţii, fiind însă căutat de multă lume.

 Documentele prezentate mai sus redau într-o oarecare măsură realitatea dificilă a perioadei de dictatură comunistă, prin care a trecut Biserica în a doua jumătate a secolului al XX-lea şi contextul în care a vieţuit Părintele Cleopa. Mănăstirea Sihăstria, una dintre mănăstirile de referinţă din acea perioadă, a fost confruntată cu rigorile impuse de regim, viaţa duhovnicească de aici având foarte mult de suferit. Ingerinţele organelor de securitate în viaţa mănăstirească au strivit şi mutilat multe conştiinţe, au impus un anumit fel de gândire şi au promovat oameni care au compromis într-o mare măsură idealul monahal. Părintele Cleopa, unul din puţinii călugări cu experienţă duhovnicească totală[17], unul din cei mai mari duhovnici[18] ai secolului al XX-lea, a fost urmărit, hăituit, agresat şi marginalizat de către regim pentru simplul fapt că nu accepta compromisul. Vremurile i-au fost potrivnice dar nu l-au biruit. Furtunile i-au întărit rădăcinile şi a rodit bogat în vreme de mare secetă duhovniceasă. Iată că se poate şi ajută Dumnezeu dacă omul se hotărăşte pentru mântuire! Şi iată apostol la aproape 2000 de ani după Marele Pavel, iată mucenicie fără sânge la atâta amar de vreme după primii mucenici! Părintele Cleopa este o ilustrare a prezentului continuu în viaţa Bisericii, încă o mărturisire a lucrării reale a Adevărului în istorie, pe care o transcende însă.

 Părintele Cleopa şi stilismul

 Aşa cum se ştie, Părintele Cleopa a fost un adversar redutabil al stilismului. Sunt bine cunoscute scrierile şi atitudinea referitoare la această problemă, ce a agitat spiritele şi a creat multe schisme în spaţiul Bisericii Ortodoxe pe parcursul secolului al XX-lea. Această problemă, ce caută să dezbine şi să învrăjbească, pare a fi reluată şi întreţinută iarăşi de anumite cercuri. Pentru ilustrarea poziţiei Părintelui în această problemă voi reda o simplă convorbire, a unui informator de securitate cu Părintele Cleopa (şi raportată de acesta) pe tema stilismului, lăsând pe fiecare să-şi formeze propria opinie. „Aflând de la stareţa maicilor pe stil vechi din Vânători, Schitul de la Dobru, că Pr. Cleopa este considerat cel mai aprig duşman al stilismului din România, după opinia ierarhilor de la Slătioara, am căutat să aflu părerea Pr. Cleopa despre această mărturie a stiliştilor. I-am spus Pr. Cleopa că am vizitat pe maicile stiliste din Vânători, căutând pe nepoata părintelui profesor Stăniloae din Bucureşti, despre care ştiam că doreşte mult să intre într-o mănăstire din Moldova. I-am spus că n-am aflat-o acolo, dar am aflat de la maica stilistă Serafima, consăteană cu dânsul, că nu poate să-l viziteze fiind oprită de duhovnicii de la Slătioara, deşi ar avea nevoie să-şi procure nişte cărţi de slujbă cu slovă veche. Cu această ocazie, drept răspuns, Pr. Cleopa, cel mai bine documentat în problema stilistă din România, mi-a spus că într-adevăr stiliştii din România au dreptate să-l considere ca cel mai de temut duşman al lor. Între anii 1954-55 a fost delegat de Patriarhia Română împreună cu episcopul Partenie Ciopron al Romanului, cu episcopul vicar al Patriarhiei Antonie Plămădeală[19], cu alţi călugări şi protopopi, să întreprindă o misiune antistilistă în jurul mănăstirilor Slatina şi Slătioara, să mai atenueze şi să câştige pentru Biserica oficială satele din părţile acestor mănăstiri, care erau aprige în sprijinul stilismului. Cu prilejul acesta… factorul principal de convertire (a fost) prin discuţii şi povestiri atrăgătoare din istoria creştinismului şi a monahismului. A readus în sânul Bisericii, prin adeziuni scrise peste 40 de mii de stilişti, care au rămas de atunci credincioşi ai Bisericii pe stil nou. Tot cu această misiune a tipărit Patriarhia Română, sub semnătura Pr. Cleopa, broşura Lămuriri despre rătăcirea stilistă şi rostul îndreptării calendarului, de fapt singura publicaţie documentată în problema îndreptării calendarului.

 În continuare Pr. Cleopa mi-a povestit o serie de fapte din trecutul stilismului din România, care dacă într-adevăr sunt veridice – ele putând fi verificate istoric – atunci stilismul nu este numai o problemă strict de natură religioasă, ci are un substrat şi de altă natură. Îmi povestea Pr. Cleopa că în anul 1935 stilismul din Moldova, prin călugării din Slătioara, au pornit o demonstraţie în masă, sate întregi de stilişti cu căruţe în coloană au mers şi au demonstrat la Piatra Neamţ şi la Panciu în Vrancea, unde sunt mulţi stilişti precum şi în părţile Hotinului în Basarabia, cerând ostentativ dependenţa lor de Biserica pravoslavnică a Rusiei, pe atunci stilistă. Prin represiuni sângeroase, armata română, fiind pusă să tragă în demonstranţi ca să-i risipească; dat fiind atunci şi politica antisovietică, a întreprins măsuri şi anchete, cu care ocazie au fost descoperiţi la Mănăstirea Slătioara, îmbrăcaţi în haine monahale agenţi ai guvernului stalinist, Ana Pauker – maica Anastasia, Teoharie Georgescu – diacon la Bogdăneşti, care apoi au fost expulzaţi la cerere în Rusia. La interogatoriu au declarat că au venit în …(România) cu cărţi, veşminte şi blagoslovenie din partea Bisericii pravoslavnice ruse, care doreşte să-i protejeze pe stiliştii din România. Tot atunci a fost descoperit un evreu din Odesa, iscusit călugăr, preot slujitor pe stil vechi, care a condus răscoala stilistă din Hotin, cerând alipirea Basarabiei pravoslavnice la Biserica rusă. Dacă aceste evenimente sunt adevăr istoric, ce poate fi verificat, atunci stilismul din România, poate fi judecat pe bună dreptate, după părerea Pr. Cleopa, nu numai o problemă religioasă, ci o problemă de securitate naţională, stilismul fiind, conştient sau inconştient – acest lucru aparţine ierarhiei de la Slătioara – un agent al imperialismului panslavist, interesat să pătrundă prin mişcarea stilistă în toate ţările balcanice.

 Părintele Cleopa spunea că a propus Mitropoliei Moldovei, respectiv IPS Iustin, tipărirea şi răspândirea unei broşuri sub formă de catehism – întrebări şi răspuns, în legătură cu problema stilistă, pentru a lămuri mai pe înţelesul poporului toate nedumeririle ce parcă iau mai multă amploare în satele din jurul mănăstirilor, unde încă mai persistă atitudinea păgubitoare a unor călugări duhovnici bătrâni – în deosebi la Mănăstirea Neamţ – că e bine să ţină credincioşii sărbătorile şi pe stil vechi şi pe stil nou, dând astfel curs influenţei tot mai active a mişcării stiliste patronate de călugării de la Slătioara”[20] (Semnat ,,Ilieş”, nedatat).

 La o anchetă a securităţii din data de 09. 01. 1972, Părintele Cleopa se pronunţa referitor la problema stilistă: ,,…atunci au fost tulburări mari la Piatra Neamţ şi Chişinău; au venit jandarmi la aceste tulburări făcute de stilişti… Glicherie (de la Slătioara) a fost la Ierusalim (şi) susţine că a fost făcut episcop (acolo), dar nu-l făcuse; este scrisoarea Patriarhului de Ierusalim la Preotul Săvescu din Răuceşti, (care) este autentică, nu am văzut-o, dar mi-a spus Părintele Săvescu că este la el. Patriarhul Ierusalimului de atunci, spunea: Anatema lui Glicherie Tănase, că minte cu neruşinare…[21]

  

 Încheiere

 Evenimentele din 1989 l-au găsit pe Părintele Cleopa încărunţit de ani dar cu sufletul tânăr şi vioi, în pofida încercărilor, umilinţelor de tot felul la care a fost supus în timpul regimului comunist. Totuşi cei 45 de ani trăiţi sub dictatură comunistă au lăsat urme în sufletul cald, bun şi smerit al bătrânului duhovnic. După 1990, când în mănăstiri au intrat mulţi tineri, Părintele Cleopa nu a mai avut vigoarea şi curajul de a revitaliza şi reorganiza monahismului moldav, aşa cum o făcuse în anii tinereţii la Sihăstria, Slatina şi Putna. Ultimii opt ani din viaţă şi i-a petrecut în rugăciune şi linişte la chilia din deal, fiind înconjurat cu multă dragoste şi afecţiune de ucenicii din obşte dar şi de mulţimea de oameni, veniţi de pretutindeni pentru rugăciune şi binecuvântare.

 Trecerea în Lumina cea neînsetată a Părintelui Cleopa a fost lină şi firească pentru sufletul lui bun, curat şi iubitor, dar dureroasă pentru cei rămaşi orfani în vremuri de mare furtună duhovnicească.

  

  

 [1] Arhim. Ioanichie Bălan, Viaţa Părintelui Cleopa, Editura Doxologia, ediţia a treia, Iaşi, p. 12.

 [2] Ibidem, p. 106.

 [3] Arhiva CNSAS, dosar I. 235183, f. 164.

 [4] Ibidem, f. 110.

 [5] Ibidem.

 [6] Ibidem.

 [7] Ibidem, f. 139.

 [8] Ioanichie Bălan, Viaţa şi nevoinţa arhimandritului Cleopa Ilie, Editura Trinitas, Iaşi, 1999, p. 101.

 [9] Ierom. Cosma Giosanu, Răstignirea Monahismului românesc la mijlocul secolului al XX-lea – Studiul de caz M-rile Sihăstria şi Slatina, Editura Sf. Mina, Iaşi, 2009, p. 140.

 [10] Ibidem, p. 164.

 [11] Ibidem, f. 109.

 [12] Ibidem, f. 38.

 [13] Arhiva CNSAS, dosar I. 235183, f. 1-2

 [14] Pr. Ioanichie Bălan era urmărit sub numele conspirativ de obiectivul ,,Barbu”.

 [15] Arhiva CNSAS, Dosar I. 235183, f. 2-3.

 [16] Sf. Iustin Popovici i-a spus Părintelui Cleopa ca de va merge la Athos, va îmbogăţi Sf. Munte cu încă o floare, iar de va rămâne în Sihăstria, va muri ca un apostol.

 [17] Bartolomeu, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, Părintele Cleopa vorbea în graiul Patericului şi al Vieţilor Sfinţilor, în vol. ,,Părintele Cleopa Ilie – prieten al Sfinţilor şi duhovnic al credincioşilor”, Editura Trinitas, Iaşi, 2005, p. 68

 [18] Ibidem, p. 67.

 [19] La acea vreme ierodiacon în Mănăstirea Slatina.

 [20] Arhiva CNSAS, dosar I. 235183, f. 7-9.

 [21] Ibidem, p.169.

 (Articol publicat în Revista ATITUDINI NR. 11)

    Similare 

 
 
Preluat de pe: Atitudini

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here