Acasă Ortodoxie Curăţia minţii şi a inimii

Curăţia minţii şi a inimii

22
0

– Părinte, cum vine curăţia minţii şi a inimii?

 – V-am spus că pentru curăţia minţii şi a inimii omul nu trebuie să primească gândurile viclene ce  i le aduce aghiuţă, dar nici el însuşi nu trebuie să gândească în mod viclean. Ci să încerce să-şi pună în minte totdeauna gândul cel bun, să nu se smintească repede şi să privească greşelile celorlalţi cu îngăduinţă şi dragoste. Atunci când se înmulţesc gândurile bune, omul se curăţă sufleteşte, se mişcă cu evlavie, se linişteşte şi viaţa lui este Rai. Altfel, pe toate le vede cu bănuială şi viaţa lui devine iad. Singur îşi face viaţa iad.

 Trebuie să lucrăm pentru curăţire. Ne putem recunoaşte halul în care am ajuns, dar aceasta nu ajunge. Dacă nu primim gânduri viclene şi noi înşine nu gândim în mod viclean, ci pentru orice ni se spune, pentru orice vedem, punem gândul cel bun, mintea şi inima se vor curăţi. Desigur, ispititorul nu va înceta să ne trimită din când în când câte o telegramă vicleană. Şi, deşi ne vom elibera de gândurile noastre, vor exista atacurile diavolului, însă nu se vor lipi de noi dacă inima este curată.

 – Părinte, rugăciunea nu ajută în curăţirea minţii?

 – Nu ajunge numai rugăciunea. Nu foloseşte la nimic să ardă cineva kilograme de tămâie atunci când se roagă, dacă mintea îi este plină de gânduri rele faţă de alţii. Din minte telegrama coboară în inimă şi-l face pe om fiară. Dumnezeu vrea să avem inimă curată[1], dar inima noastră este curată atunci când nu îngăduim să treacă prin mintea noastră gânduri rele faţă de alţii.

 – Părinte, mai întâi trebuie să pună omul gândul cel bun şi numai după aceea ajută Dumnezeu?

 – Numai atunci când omul îşi pune gândul cel bun, i se justifică ajutorul dumnezeiesc. Cu gândul cel bun îşi curăţă inima sa cea vicleană, deoarece din inimă ies[2] toate relele. Şi iarăşi: Din prisosul inimii vorbeşte gura[3]. Adică Dumnezeu îl răsplăteşte pentru gândul bun ce şi-l pune în minte.

 [1] Ps. 50, 12.

 [2] Mt. 15, 19.

 [3] Lc. 6, 45.

 Extras din Nevoință duhovnicească – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos – 2012.

   

 
 
 
Preluat de pe: Mărturie athonită

Loading...
Articolul precedent† Sfânta Muceniță Tatiana, diaconița (12 ianuarie)
Articolul următorDacă s-ar trata boala de la început, nu ar mai muri oamenii de Covid-19 (III)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here